Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

16 decembrie 2018

Moare zâmbetul? Teatrul salvează România…


Arlecchino• Note de spectator

Cineva scria pe un blog că, astăzi, lacrimile spală toate zâmbetele româ­ni­lor. Să fie adevărat?  M-am convins, încă o dată, că zâmbetul nu dispare la noi cu una cu două. Fie ger de crapă pietrele, fie căldură tropicală (verile, în ultimul timp, ne iubesc ca pe o Sahară!), fie foa­me­te cu vitrinele încărcate cu bunătăți culi­nare, fie că trăiești cu „sabia lui Da­mo­­­cles”* deasupra capului, că mâine, poimâine ești aruncat în stradă (profesor sau polițist, jandarm sau lucrător la fisc, ce-oi fi!) – românul s-a experimentat cum să iasă din „pricină”: printr-un banc bun, printr-o glumă, prin haz de necaz, printr-un zâmbet!

Așadar, zâmbetul nu moare niciodată la români! Teatrul îl salvează…

… Ziua Mondială a Teatrului a fost onorată la Râmnicu Vâlcea de Munici­pa­lul ARIEL cu  premiera unei gustoase co­medii – ARLECCHINO&CO. – ce se în­ca­­drează în suita spectacolelor de veche tradiție ale Comediei dell’Arte. Pusă în scenă de maestrul Gelu Badea (cu­nos­cut regizor, dar și dascăl emerit de tea­tru), farsa dulce-amară, cu tușe pi­can­te și în spre realitatea de azi (cine are bani mulți, chiar și pe măgar îl face doc­tor!), a fer­mecat, timp de două ore, o sală culti­va­tă, alcătuită din mari îndrăgostiți de tea­tru (din rândul cărora, din păcate, au absentat mai marii zilei, dintr-o parte sau alta a politicii, ocupați, pesemne, cu pre­gătirea viitoarei lupte electorale pen­tru fotolii ceva mai… calde și bănoase!). Cei aproape două sute de iubitori ai Tha­liei prezenți luni seara în Sala Ostroveni, fascinați de un spectacol de zile mari, au aplaudat minute în șir o trupă de actori de nota 10 cu plus, care au demonstrat și de această dată că au talent cu carul, în palmaresul lor regăsindu-se specta­co­le de notorietate, apreciate în țară și pe scene internaționale, mai cu seamă cele ce poartă semnătura regizorală a Doinei Mi­gleczi, după opinia celui care semnea­ză aceste rânduri, una dintre marile per­so­nalități ale teatrului românesc contem­po­ran, îndrăgostită cu toată ființa de arta scenică.

arlecchino2Decorul – un muzeu, cu personaje care ne amintesc de lumea comediei lui Goldoni. În prim-plan, un personaj mag­ni­fic, Arlecchino, interpretat de mult-ta­len­tata Ariana Șerban, care a jucat de­zin­volt, cu parfumul specific personajului comic (îndrăgit mai bine de 200 de ani!), rol care i se potrivește ca o mănușă. În aceeași notă au evoluat și ceilalți actori, talentați și ingenioși în partituri cu imagini regizorale inspirate (mai puțin cea cu ușa și repetata întrebare, până la enervare: cine este?): Gabriel Popescu (un actor de mare forță scenică, etalând deliciu și multă imaginație într-un rol în travesti – Isabela), Mădălina Floroaica (Colom­bina), Alin Holca (Pantalone), Juliet Attoh (Dotore), Cornel Șerban (Celio), Ionuț Mo­canu (Capitano) și Emil Șerban (Paznicul Muzeului).

Așadar, Municipalul ARIEL  ne-a  adus în dar, de ziua Mondială a Teatrului, un spectacol care răspunde de minune mesajului adresat, anul acesta, întregii lumi de una dintre cele mai de seamă reprezentante a teatrului african, prof. univ. dr. Jessica A. Kaahwa, dramaturg de primă linie, în aceeași măsură actriță și regizor: „…Să promovați teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare și reformă socială.”

Fotografiile aparțin teatrului

*) De unde vine „sabia lui Damo­cles”? O spun, ca să priceapă și unii poli­ti­­cieni ai zilei, de la putere sau din opo­zi­ție. Vorba românească, nimeni nu e bă­tut în cuie, este mereu actuală, ca și ex­pre­sia ce voi s-o explic… Se zice că  Da­mo­cles, curtean al lui Dionisos cel Bă­trân, tiranul Siracuzei, a fost ca mai toţi curtenii… curtenitor şi linguşitor. Spunea că nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Spre a-i da o lecţie, Dioni­sos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul său  pe tron şi a poruncit să i se acorde toate ono­rurile regeşti. Dar  tocmai când Damocles se lă­făia în voie, tiranul i-a cerut să se uite și în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prin­să doar într-un fir de păr de cal. Îi ară­ta, astfel, primejdiile care îl pândesc, în orice moment, pe orice tiran… Și nu numai pe tiran!

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe articole de la Uncategorized

%d blogeri au apreciat: