Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

19 decembrie 2018

Memoriile unui erou


Nicolae Tabacovici, autorul volumului MEMORII – apărut în premieră mondială, în 2018, sub egida Editurii Antim Ivireanul – și-a făcut studiile la Berlin, unde a cunoscut spiritul german în toată splendoarea și manifestarea sa și, desigur, a devenit un fin observator al psihologiei umane, calitate dublată de tactul său și de buna sa formare științifică și administrativă. Toate aceste calități l-au ajutat de-a lungul întregii activități. Mai târziu, a făcut și două doctorate. S-a întors în România când războiul bătea la ușă și imediat, în 1915, s-a pus în slujba Țării. A fost prezent permanent la cele mai importante evenimente politice ale vremii, tot timpul alături de marii politicieni conducători.
A trăit și a muncit sub cei patru regi ai României, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I. În virtutea funcțiilor pe care le-a ocupat și a însărcinărilor primite, Nicolae Tabacovici a fost mereu în miezul evenimentelor, a acționat și a creat istorie.
Să amintim doar o parte din activitatea sa. Chiar el ne povestește ce a întreprins concret după însărcinarea primită de a crea, într-o armată dezorganizată, o Direcție de statistică: „Am plecat imediat la Berlin, de unde m-am întors, în câteva zile, cu un material foarte prețios. Am procedat de îndată la organizarea Direcției respective a Ministerului de Război, unde am fost apoi însărcinat cu conducerea acesteia și am rămas acolo până la terminarea războiului. Am creat un serviciu modern, alcătuit complex pe fișe, la pregătirea căruia am lucrat cu echipa care mi s-a dat, în frunte cu un tânăr și harnic colaborator militar, un colonel, care a înregistrat pe fișe toate elementele și datele de care avea nevoie armata. După trei luni de mare efort, am reușit să am un serviciu perfect organizat și în măsură să răspundă la toate nevoile de informație militară. La inaugurarea acestui important serviciu am invitat guvernul, în frunte cu Ion Brătianu, atunci ministru de război.”
Marile beneficii pe care le-a adus României în timpul Primului Război Mondial au fost imense, fiind conștient că orice act al său înseamnă aport la victoria Armatei Române. A fost delegatul permanent al guvernului român la Comisia de armistițiu și a condus negocierile, înfruntând numeroasa delegație a coaliției adverse, în frunte cu mareșalul Mackensen. Despre această misiune și despre abilitatea de care a dat dovadă la negocieri a scris în memoriile sale cu lux de amănunte.
Marele act al UNIRII l-a aprins peste măsură. Exaltat la culme, Tabacovici scrie în «Memoriile» sale: „La 2 decembrie 1917, au fost mari manifestații de mulțumire în toată Țara. Sfatul Țării din Basarabia, sub președinția lui Ion Inculeț, a proclamat revenirea Basarabiei la Patria mamă. La 11 noiembrie 1918, războiul mondial s-a terminat prin înfrângerea și capitularea forțelor Puterilor Centrale în frunte cu Germania. A urmat Pacea de la Versailles și pentru noi cea de la Trianon, de unde delegații noștri s-au înapoiat în Țară în frunte cu Ion I. C .Brătianu, cu România restabilită în granițele sale naturale – România Mare. Guvernul a demisionat, s-a creat un guvern național, cu reprezentanți din toate provinciile Țării și s-a procedat la noi alegeri. Noul Parlament al României Mari s-a întrunit în Aula Ateneului sub președinția lui Cicio Pop, mare patriot și luptător ardelean. Printre deputații aleși în acest prim Parlament al României întregite, figura și fostul Prim-ministru Marghiloman, care, atunci când a cerut cuvântul și s-a urcat la tribună, a fost primit cu urlete, apostrofări și insulte, care nu mai conteneau, ci, din contră, se intensificau. Marghiloman, ca vechi orator și om politic experimentat, stătea drept la tribuna oratorilor, cu brațele încrucișate și aștepta ca Adunarea Națională să obosească și să se potolească, cum se întâmplă de obicei. Când a sosit acest moment, președintele Adunării l-a rugat pe Marghiloman să-și reia cuvântul. Oratorul a ținut o cuvântare strălucită, cu talentu-i și abilitatea-i cunoscute. Într-o frumoasă limbă românească – de obicei el se exprima în limba franceză – oratorul s-a străduit să justifice acțiunea sa politică în sensul că a lucrat întotdeauna numai în interesele Țării. Cu darul și experiența lui oratorică, Marghiloman a fost așa de convingător, încât Adunarea Națională din ostilă cum era, a fost complet câștigată și l-a ovaționat prelung. Iar eu, care eram în sală și l-am ascultat, îmi aminteam de acele momente din 1916, când întors la Iași de la Berlin, unde fusesem ca delegat al Consiliului de armistițiu pentru a soluționa acolo unele probleme cu privire la prizonierii de război, m-am dus imediat la prim-ministrul Marghiloman să-i raportez rezultatul mulțumitor cu care venisem. Întrebat cum am găsit atmosfera acolo în Berlin, i-am comunicat, din informațiile bune pe care le aveam, că germanii înșiși sunt acum convinși că, pentru ei, războiul este de-acum pierdut.”
Conducătorii Țării l-au ținut aproape și nu s-au putut dispensa de serviciile sale. Era om de încredere, din momentul în care primea o însărcinare, o puteai considera ca și rezolvată.
«Memoriile» lui Nicolae Tabacovici, apărute, în volum bilingv, în română și în franceză, în traducerea scriitorului Jean-Yves Conrad, alcătuiesc o carte binevenită în contextul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, pentru a înțelege mai bine evenimentele petrecute cu un secol în urmă, detaliile negocierilor care au avut loc la încheierea Primului Război Mondial, situația României de după mult dorita Întregire a Neamului.
• Prof. Elena DRĂGHICI
Băile Govora

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe articole de la Cultura

%d blogeri au apreciat: