Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

14 decembrie 2018

Mărturisire de suflet/PATRIARHUL FĂRĂ SCAUN


Pe 31 ianuarie, cu un an în urmă, a plecat dintre noi, întru fericirea cea veșnică, Mitropolitul și Scriitorul Bartolomeu Valeriu Anania, lăsând un gol imens în ierarhia și spiritualitatea ortodoxă.

Poposesc, astăzi, în această pagină de ziar,  ca să zicem împreună, stimați cititori, odihnă în veci, după vrednicia sa, părintelui nostru Barto­lomeu Valeriu Anania, care, de-a lungul unei vieţi mereu ameninţată de primejdii şi zbucium, dar totodată încărcată de roade, lumină şi credinţă, a întors la Dumnezeu  mii, sute de mii de rătăciţi, fiind un neîntrecut păstor vizionar; să-l venerăm  pe cel care a plecat dintre noi, dar care se află permanent între noi.

ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, spirit enciclopedic creştin, patriarh al culturii naţionale, a fost un mare maestru al cuvântului românesc, care ne-a povățuit să-l ocrotim precum îngerii pe Maica Domnului.
AnaniaL-am cunoscut îndeaproape, am stat de vorbă cu Vlădica Bartolomeu Anania în mai multe rânduri. Îmi amintesc, însă, cu mare drag de o întâlnire cu foarte mulţi creştini în jurul nostru, de acum un deceniu şi jumă­tate, când împlinea 75 de ani. Era la jumătatea lui martie și ne aflam la Glăvile, la mormintele părinţilor săi. Ce ne-a spus atunci. Ne-a spus că fiecare dintre noi, pe neprevăzute, îl întâlnim pe Dumnezeu. Că ni se arată deseori în viață, fără să băgăm de seamă  lumina, dragostea, zâmbetul, bucuria, binele, frumosul, prietenia, iubirea faţă de aproape, mângâierea şi sfatul părinţilor – toate ni se îmbrăţişează sub un singur nume: Dumnezeu. Cine îl are pe Dumnezeu în suflet şi în cuget, acel om este fericit. În structura fiinţei umane există revelaţia dată de Dumnezeu de a ne întâlni cu părinţii noştri, chiar după ce şi-au înălţat sufletele la Cer. Este o revelaţie divină – ne-a spus atunci Părintele Barto­lomeu – ca să ne vorbească părinţii în ziua în care ne-au dat viaţă. De-atunci, de la acea întâlnire care mi-a marcat viaţa, anual, în ziua când m-am năs­cut, stau de vorbă cu părinţii, le mai spun despre mine câte ceva, despre una, despre alta…Părintele Bartolomeu Anania nu numai că a stat de vorbă cu Dumne­zeu, Înalt Prea Sfinţia Sa este, cred, printre puţinii vrednici de pe pământ ai lui Dumnezeu care s-a luat la întrecere cu Sfinții și cu Cerul. Şi a reuşit! Înainte de marea sa călătorie în cele veșnice ne-a fost, dar ne-a rămas şi în continuare, un păstor blând, un dascăl iubitor, un plop aprins spre Marea Trecere. A fost un dascăl iubitor, mai cu seamă pentru tineri. Ne-a îndemnat permanent să le ecologizăm spiritul, să-i apărăm împotriva poluării sufle­telor, sistematic agresate, în ultima vreme, de libertinajul mediatic care ne inculcă gustul pentru vulgaritate, por­no­grafie, violenţă şi desfrâu. „Zadarnic curăţăm pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat de oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte” – ne avertiza în Pastorala de Sfântul Crăciun 2010. Rostul nostru pe acest pământ, ne povățuia Vlădica, nu poate fi decât să investim trăirea generală cu un indice personal, s-o destăinuim cu mai multă vigoare, sfințenie și culoare, să punem cuvântul lui Dumnezeu pe cheia noas­tră de portativ, să obținem o echiva­lență creștină trăirii noastre sau, altfel spus, să constrângem universul până la a-l face echivalent cu noi.Mi-am zis, de multe ori: Acest mare vizionar, care ne-a lăsat moşte­nire o operă nemuritoare, o filozofie a faptelor unei vieţi de martir, avea dreptul să stea măcar câțiva ani în fruntea Bisericii Ortodoxe Române? Și m-am alăturat grupului de vâlceni care au semnat o scrisoare prin care îl rugam, în numele iubirii noastre, să accepte să candideze la scaunul vacant de Patriarh. Deși pen­tru noi – și pentru mulți alții – era în fapt Patriarhul sufletelor pătimirii noastre. Am fost la Cluj, într-o după-amiază. Vlă­dica ne-a ascultat ruga cu mare atenție și, până la urmă, a acceptat să candi­deze. Numai că și în Sinodul de la București, ca-n orice loc de pe pământ, votul e ca oricare alegere (subiectivă!) din lumea mireană. Poate că nici Dumnezeu n-a voit. Avea liber Scaunul Patriarhal din  Împărăția Cerurilor. Vlădica Bartolomeu stă, acum, în dreapta Sa!Îl vom păstra veşnic în inimi!

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe articole de la Uncategorized

%d blogeri au apreciat: