Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

20 noiembrie 2018

Încercare privind „spiritus loci” de ieri şi de azi al Vâlcii


• prefață la volumul «Oameni ai Vâlcii la ceas aniversar. Schiţe de portret, 2015», alcătuit și îngrijit de Eugen Petrescu și Ion Soare
Din Evul Mediu până în pragul epocii moderne, spiritualitatea, cultura şi arta promovate sub oblăduirea Sfintei Episcopii a Râmnicului au configurat ţinutului binecuvântat al Vâlcii, deopotrivă cu un spiritus loci activ şi creativ, o „carte de vizită” specifică şi emblematică, înscrisă rezonant în istoria naţională.
Au contribuit, în acest sens, voievozi de seamă ca Mircea cel Bătrân, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, mari dregători precum boierii Craioveşti, Rudeni, Pârâieni, Brâncoveni sau Cantacuzini, marii ierarhi râmniceni Teofil, Varlaam, Teodosie, Antim Ivireanul, Damaschin, Inochentie, Climent, Grigorie Socoteanu, Chesarie sau Filaret, importanţi egumeni ai vestitelor mănăstiri vâlcene Bistriţa, Cozia, Govora, Hurezi ş.a. (dintre care se detaşează, prin excepţionala activitate ctitoricească, Ioan Arhimandritul de la Hurezi, promotorul „stilului brâncovenesc”), numeroşii monahi-cărturari, zugravii anonimi ai Coziei, brâncoveneşti şi postbrâncoveneşti, cu lucrările lor de patrimoniu din Vâlcea, din Valahia, dar şi din Transilvania şi Banat, precum şi tipografii de la Bistriţa, Govora şi Râmnic, care au imprimat cărţile de cult pentru creştinii ortodocşi din ţările române, dar şi din Balcani şi care au ajuns să facă din Râmnic „capitala tipografilor” români din secolul al XVIII-lea.
Episcopia Râmnicului, prin aportul marilor ierarhi ai perioadei (Sfântul Calinic, Ghenadie Enăceanul, Athanasie Mironescu, Vartolomeu Stănescu, Iosif Gafton, Gherasim Cristea), prin serviciile religioase asigurate curent în bisericile de mir (câştig excepţional al Patriarhului Justinian Marina, vâlcean, în timpul regimului comunist!), prin preocupările specifice ale aşezămintelor monahale, prin eficienţa instrucţiei şi educa¬ţiei în cadrul Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”, prin implicarea în activităţi social-culturale şi artistice (mai rar în regimul ateist!), a continuat să asigure spiritualităţii ortodoxe poziţia valorică şi rolul formării în mentalul local (aceasta, chiar şi în condiţiile restrictive ale regimului de inspiraţie sovietică, de-ar fi să exemplificăm şi numai cu îndârjirea constructorilor de hidrocentrale de a salva, prin soluţii tehnice ingenioase, schiturile Ostrov şi Cornetu de la primejdia de a fi distruse).
Iniţiativa preşedintelui Filialei Judeţene Vâlcea „Matei Basarab” a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Eugen Petrescu, de a realiza anual, prin Centrul de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălaşa” – divizie de cercetare subordonată filialei vâlcene, câte un volum dedicat prezentării oamenilor de seamă ai Vâlcii de azi, la aniversarea lor, are o nobleţe aparte.
Iniţiativa poate fi pusă în analogie cea dintr-un oraş din Anglia, unde pe toate băncile din parcuri, din pieţe ori de pe străzi era plasată câte o plachetă metalică pe care scria „In honorem…”, după care urma numele unui localnic şi prezentarea contribuţiei sale la binele localităţii. Astfel, cei dinainte devin modele pentru tineri, iar devenirea localităţii se realizează ci prin conjuncţie între trecut şi prezent, proiectându-se omogen în viitor.
În acelaşi sens, exprimăm iniţiatorului acestui proiect editorial, îngrijitorilor fiecărui volum (cel de faţă este al treilea!), sponsorilor, precum şi colaboratorilor co-participanţi la asemenea act de cultură, întreg respectul şi gratitudinea noastră din inima Vâlcii.
Ioan St. Lazăr

Notă editorială
• aferentă volumului «Oameni ai Vâlcii la ceas aniversar. Schiţe de portret, 2015»
Prin acest volum, al treilea, continuăm seria lucrărilor cu caracter omagial publicate în fiecare an, începând cu anul 2013, sub genericul „Oameni ai Vâlcii la ceas aniversar” – gen născut dintr-o idee ce, iată, a prins rădăcini – dedicate unor vâlceni (statut atribuit acestora prin naştere sau adopţie) consacraţi sau aflaţi la început de drum, care în anul respectiv au împlinit vârste „rotunde” sau „semirotunde” şi care, prin activitatea lor, au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural local şi naţional.
În urma selecţiei făcute din dicţionarele şi enciclopediile supuse cercetării, am reuşit de fiecare dată, de-a lungul celor trei ani: 2013, 2014 şi 2015, să acoperim toate lunile anului (mai puţin februarie şi iunie 2013) şi să cuprindem o largă paletă de profesii şi hobby-uri. Cu toate că numărul celor ce meritau să fie prezenţi în cele trei volume este mult mai mare, din cauza spaţiului editorial şi a imposibilităţii de a comunica cu aceştia în vederea obţinerii acordului de a fi publicaţi şi a unor informaţii biografice, nu se regăsesc în cuprinsul lor. Alte persoane intrate în atenţia noastră au fost eliminate de pe listă din cauza felului în care sunt percepute în societate. Aici venim cu precizarea că „onoarea este un dar pe care omul şi-l face singur!”. De asemenea, au fost excluse acele persoane care îşi supraevaluează meritele minimalizând valoarea celor de lângă ei şi acele persoane care s-au aflat doar în treacăt prin mediile din care am făcut selecţia, urmele lor fiind nesemnificative pentru a fi promovate de noi. Astfel, din aceste cauze, ne-am rezumat la doar 78 de persoane: 20 de persoane în volumul din 2013, 32 de persoane în volumul din 2014 şi 26 de persoane în volumul din 2015.
Dacă pentru volumele anterioare am avut colaboratori doi publicişti, unul cu experienţă – preotul Constantin Mănescu-Hurezi (ed. 2013) şi altul la început de drum – profesoara Gabriela Crăciun (ed. 2014), pentru această ediţie l-am ales colaborator pe distinsul scriitor, critic literar şi istoric al culturii vâlcene profesor doctor Ion Soare. După cum se va vedea în cuprinsul volumului, schiţele de portret realizate de acesta pun în evidenţă atât calităţile sale de scriitor cu vocaţie, cât şi pe cele ale omagiaţilor, ele constituind totodată adevărate modele pentru acest gen literar, prin precizia, claritatea, bogăţia informaţiei şi forma aleasă în care au fost concepute. Asemenea primelor lucrări, coperta scoate în evidenţă personajele din cuprins, ele fiind imortalizate cu măiestrie, în creion, de binecunoscuta pictoriţă Violeta Scrociob.
Cartea cuprinde o prefaţă semnată de conferenţiarul universitar doctor Ioan St. Lazăr şi o notă editorială, realizată de Eugen Petrescu – în care se dau cuvenitele explicaţii privind conţinutul lucrării, acestea fiind traduse în limba engleză de către doctorandul în filologie Mihail Rogojinaru.
Cuprinsul păstrează structura iniţială, acesta desfăşurându-se sub titlul Oameni şi „anotimpuri” – schiţe de portret, eseuri biografice, mărturii şi evocări. Aici găsim cele 26 de personaje selectate, 8 femei şi 18 bărbaţi, cu vârste cuprinse între 25 şi 90 de ani, extremele de vârstă fiind Gabriela Buican (Crăciun), 25 de ani, şi Gheorghe Giurcă, 90 de ani. Din punct de vedere statistic, situaţia pe categorii de vârstă se prezintă astfel: 25 de ani, o persoană: Gabriela Buican (Crăciun); 35 de ani, o persoană: Corina Bedreagă; 40 de ani, trei persoane: Nicolae Gabriel Albinaru, Ildiko Kerekeș-Barbu şi Ionela Niţu; 45 de ani, o persoană: Sorin Alexandru Barbu; 50 de ani, două persoane: Ilorian Păunoiu şi Zenovia Zamfir; 55 de ani, trei persoane: Nicu Cismaru, Ligya Diaconescu şi Constantin Mănescu-Hurezi; 60 de ani, patru persoane: Maria Dragomiroiu, Mihai Călugăriţoiu, Ion Gavrilă şi Nicolae Moga; 65 de ani, cinci persoane: George Achim, Emil Catrinoiu, Constantin Ceauşu, Ştefan Dumitrescu şi Ilie Gorjan; 70 de ani, trei persoane: Fenia Driva, Anton Miţaru şi Gheorghe Sporiş; 75 de ani, două persoane: Gheorghe Efrim şi Gheorghe Nicolăescu; 90 de ani, o persoană: Gheorghe Giurcă.
După sinteza biografică ce poartă semnătura Eugen Petrescu, omagiaţilor le sunt dedicate două sau mai multe schiţe de portret sau eseuri biografice, autorii fiind oameni cunoscuţi din cultura vâlceană şi naţională, colegi, colaboratori, prieteni sau foşti elevi ai acestora: Mihai Badea, Ioan Barbu (pseudonim Ioan Corbu), Nelu Barbu, Constantin Brânzan, Dragoş Gheorghe Călinescu, Elena Natalia Călinescu, Doru Căpătaru, Mihai Călugăriţoiu, Iulian Sebastian Cîrciu, Gheorghe Deaconu, Viorel Dianu, Teodor Firescu, Ion Gavrilă, Ilie Gorjan, George Grigore, Constantin Mănescu-Hurezi, Ioan St. Lazăr, Gheorghe Mămularu, Rodica Mureşan, Gheorghe Pantelimon, Marian Pătraşcu, Ilorian Păunoiu, Eugen Petrescu, Constantin Poenaru, Mihail Rogojinaru, Dumitru Sârghie, Violeta Scrociob, Ion Soare, Mihai Sporiş, Corneliu Vlad Stăncescu, Veronica Tamaş, Georgeta Tănăsoaica, Al. Florin Ţene şi Dumitru Zamfira.
Spaţiile rămase libere sunt acoperite cu o serie de ilustraţii foto vechi şi noi ce scot în evidenţă judeţul Vâlcea şi Râmnicul – reşedinţa sa, oameni şi evenimente etc. Având în vedere faptul că apreciata promotoare a Iei în judeţul Vâlcea, Corina Bedreagă, a împlinit o vârstă „semirotundă” şi se află printre personajele volumului, am decis ca cea mai mare parte a acelor spaţii să fie ocupate cu poze ce scot în evidenţă cămaşa femeiască tradiţională – piesă caracteristică portului naţional românesc – confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele.
Partea principală a lucrării este urmată de o Retrospectivă privitoare la volumele anterioare: prefeţe, note editoriale şi postfeţe, la care se adaugă câteva ilustraţii foto de la manifestările prilejuite de lansarea acestora şi aprecierile publicistului Gheorghe Pantelimon – cronicarul multora dintre evenimentele de acest gen. Volumul se încheie cu un Indice de autori şi colaboratori, unde fiecare dintre cei ce şi-au adus aportul la realizare sunt prezentaţi pe scurt.
Chiar dacă pe alocuri, în textele ce-mi aparţin, apar secvenţe mai puţin obişnuite în astfel de lucrări, consider că a fi sincer şi corect în aprecieri este foarte important. Aşa că, dacă unele dintre personajele volumului se simt deranjate de aprecierile mai puţin plăcute făcute la adresa lor, trebuie să ţină cont de faptul că dacă am ales să fie prezente aici, înseamnă că se bucură de respect din partea noastră. Apreciem efortul doctorandului Mihail Rogojinaru pentru traduceri şi corectură şi, de asemenea, efortul tehnoredactorului şi graficianului Valentin Piţigoi pentru dăruirea cu care s-a ocupat de pregătirea tehnică a manuscrisului pentru tipar.
Îi felicităm pe omagiaţi, pe autori şi colaboratori pentru sprijin şi le urăm tuturor realizări frumoase în continuare.

Eugen Petrescu

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Mai multe articole de la Cultura

%d blogeri au apreciat: