Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

17 decembrie 2018

În aer, în apă și pe uscat Misiune specială: ROMÂNIA!


„Poarta” jurnalistului care vrea pe front e un curs special organizat de MAPN. Un „purgatoriu” veritabil pentru vise și oase. Anual, aproape două duzini de gazetari din toate colțurile României sunt strânse pentru toate situațiile și scenariile care pot apărea în prima linie a conflictelor: de la simplele patrulări pe uscat, pe apă sau chiar în aer până la dramaticele luări de ostatici. Frontul trebuie să fie cât mai realist. Nimic nu este ignorat sau îndulcit. Povestea își ia singură permisiunea de a sări din scenariu și din suportabil… În mai puțin de o săptămână, gustul războiului ori ți se tatuează definitiv ori moare cu tine pentru că experiența cursului este cât se poate de intensă și nu mai rămâi cu nici o îndoială. Trupele speciale au această grijă!
„Mr. Dark” şi „Babyface”
Ediţia 2018 a cursului pentru corespondenţii de război debutează la Centrul de Conferințe al Forțelor Navale. Primul om al marinei militare, contra­amiralul Căpățână face oficiile de gazdă. Tensiunea celor din bănci este infinită. Doar e prima zi de școală… Se schimbă intens întrebări și răspunsuri. Apar și ceva tentative de glume. Zâmbetele și mai târziu chiar râsetele îndoaie emoțiile. Dar nu le înghit. Ce înseamnă corespondent din zone de conflict?
Moartea apare în discuție aproape imediat. Și în baza militară, nu doar în afara ei. Regulile sunt condiția supra­viețuirii. Singura. Dar moartea e o realitate! „Deal with it!” (Obișnuiește-te cu asta! N.red) e îndemnul unui ins brunet care spune că aceasta e printre primele condiții când pleci pe front: să iei în considerare și ce e mai rău! Și moartea e prima grijă. „Mr. Dark” se prezintă: e căpitan comandor, șef al Statului Major Divizion 164 al Grupului Naval de Forțe pentru Operațiuni Speciale. Adică SEAL România – „cei mai cei” din trupele speciale!
Cu un ușor accent de ardelean, domină imediat sala prin pauze dese în discursul lui apăsat despre front și război, gloanțe și talibani. Și despre moarte. Priviri țintite spre fiecare din cursanți. Gesturi ferme cu dedicație. Pare ceva pregătit în „show”-ul său. Încearcă să nu râdă când vede ce e în fața lui. Reușește. Cu greu dar reușește. Sala îl place și-l acceptă. Apoi, respectul câștigat cu discursul său blochează întrebările una după alta… Istoriile lui încep furtunos și se termină fără detalii. Asta e fișa postului! Militarul vor­bește de Afganistan ca de un week-end la țară. Nici măcar la socrii… E tot mai rela­xat! Chiar dacă moartea e omni­prezentă… frază după frază! Și mai ales, în ochii lui.
Omul întunecat și sumbru din inima sălii a fost declarat „Soldatul universal” în cadrul Forţelor Navale! Ca locotenent! Pentru o misiune în Teatrul de Operaţii din Afganistan, pe parcursul căreia a coor­donat întreaga activitate a Centrului de Operaţii, în vederea asigurării stabilităţii a trei din cele 34 provincii afgane. Trei, nu doar una! Pentru meritele obţinute pe timpul misiunii, a fost decorat cu o medalie NATO, Medalia de Onoare a Statului Major General şi cu Medalia de Onoare a Forţelor Navale Române. Armata României l-a declarat Omul Anului în acel an…
„Fără ei, colegii mei de aici şi ceilalţi despre care aţi auzit…nimic nu ar fi fost posibil! E vorba de echipă, nu de un singur om. Eu sunt nimic fără ei. Şi aş face orice, oricând pentru ei! Iar ei pentru mine. Așa a fost gândit totul și așa funcționează. Pentru că da! Chiar funcționează și suntem apreciați de aliatul american pentru ceea ce am făcut și facem pe unde merge.. Vreau să țineți bine minte: cel care stă în fața dumneavoastră își datorează viața și cariera celor din jurul lui. Și vă spun toate astea, pentru că nimeni din armata României nu a avut pierderile pe care le-am suferit noi pe front…E statistică! Puteți verifica singuri. Nu e folclor…”
Omul e evadat din filme. Nu parcă. Ci în mod sigur. Poveștile lui n-au mai nimic în comun cu clișeele despre nemuritorii şi invincibilii de la Trupele Speciale. Tragediile precum cea din 22 septembrie 2013 când sublocotenentul post-mortem Adrian Postelnicu, militar în cadrul Grupului Naval de Forțe pentru Operații Speciale (GNFOS), își pierdea viața în timpul unui atac cu un dispozitiv explozibil improvizat, în Afganistan, nu sunt ușor de depășit. Acesta a căzut la datorie în valea Tagab, din estul Afganistanului pe timpul desfășurării unei misiuni specifice forțelor speciale, executată împreună cu efectivele întrunite ale partenerului american și afgan, în urma unui atac al forțelor insur­gente. Împreună cu el a pierit și sublocotenent (pm) Vasile Claudiu Popa. Numai soarta a decis să fie ACEI doi pentru că, la fel de bine, putea fi vorba de oricine altcineva din luptătorii români detașați în lupta cu teroriștii de la capătul lumii…
În prima pauză, căpitanul comandor acceptă un dialog care se scurge într-un monolog când încruntat, când și mai încruntat. Ăsta e războiul. Din flanc, un zâmbet larg de copil neastâmpărat ne întrerupe imersiunea. Un alt căpitan de la GNFOS vine și se prezintă. E „Babyface”! Îi notasem deja numele din sală. Superiorul lui direct agață imediat o grimasă în celălalt colț al gurii unde nu ține țigara. A treia în doar câteva minute. Mă uit la amândoi: unul e înalt, subțirel, întunecat și distant. Celălalt e îndesat, masiv, zâmbitor, vorbăreț și… vorbăreț. Ce vorbăreț! Primul are 16 ani de experiență în spate. Al doilea se apropie de un deceniu. În urmă cu 14 ani, devenea campion mondial la karate – jujitsu într-o competiție la Munchen.
Spun aceeași poveste tragică despre sacrificii multe, bucurii puţine, război și moarte. Sunt ani de suferință înăbușită și traume dincolo de limitele unui civil sau chiar militar obișnuit. Imagini și sunete care le roiesc în minte și în suflet aproape zilnic. Camarazi căzuți sau infirmi pentru care nutresc o admirație și o recunoștință magnetice transmise mai mult din ochi decât din vorbe. Pentru că vorbele aproape că nu există în CV-ul lor. Sau dacă există sunt forme fonetice scurte: ALPHA! BRAVO! CHARLIE! Man down! Roger! Go!
Războiul vorbește doar prin sânge… Asta e viața lor: moartea! Cum s-o eviți, cum s-o alungi, cum s-o învingi. Și dacă sunt în faţa mea și-mi vorbesc, și-mi povestesc, și-mi surâd înseamnă că sunt niște învingători despre care trebuie să se știe mai multe. Măcar de Centenar, adică o dată la o sută de ani, succesul curajului să fie povestea României şi românii povestea succesului prin curaj…Pentru că, aşa cum le place să se motiveze, băieţii de la GNFOS ştiu cel mai bine că „Dacă ar fi fost uşor, oricine ar face asta!”
Istorie știută, istorie neștiută…
Luptătorii GNFOS au fost pregătiţi ca scafandri de luptă începând cu anul 1980, împreună cu scafandrii de luptă EOD (Explosive Ordonance Disposal). Centrul 39 Scafandri a luat fiinţă din necesitatea formării echipelor de scafandri şi de asigurare de la suprafaţă a activităţilor de scufundare, în vederea amplasării de platforme şi conducte submarine pentru extra­gerea resurselor de petrol şi gaze din Marea Neagră. Centrul de Scafandri cuprin­dea partea de scufundări civile (grup de scafandri de mare adâncime, cu suport navele „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa”) şi partea militară (un grup de scafandri de luptă).
La 15 noiembrie 1967, în baza ordinului Marelui Stat Major, se înfiinţează Grupul 279 Scafandri (U.M. 02145). Acesta a funcţionat în garnizoana Mangalia până la data de 1 octombrie 1976 când se transformă în Grup Scafandri de Luptă şi intră în subordinea Centrului de Scafandri.
În baza aprobării Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 31 august 1976, Marele Stat Major, prin Dispoziţia din 6 octombrie 1976 transmisă către Comandamentul Marinei Militare, face cunoscut că ministrul Apărării Naţionale a aprobat înfiinţarea Centrului 39 Scafandri (U.M. 02145), dislocat în Constanţa, subordonat Comandamentului Marinei Militare cu începere de la 1octombrie 1976. Centrul 39 Scafandri a luat fiinţă prin dizolvarea Grupului 279 Scafandri (U.M. 02145) din garnizoana Mangalia, tehnica şi efectivele grupului intrând în compunerea Centrului.
În baza Hotărârii Guvernului din 21 iulie 1993, Centrul 39 Scafandri a fost autorizat ca organ unic de brevetare, pregătire şi perfecţionare a scafandrilor profesionişti din ţară. După 1993, Centrul 39 Scafandri şi-a restructurat şi diversificat activităţile, astfel: execută lucrări cu scafandri la nave, cheiuri şi structuri imerse; formează şi atestează personal medical de specialitate; desfăşoară activitate de cercetare ştiinţifică pentru realizarea de mijloace tehnice şi tehnologii de lucru sub apă.
Din 1994, ca urmare a perfecţionării structurilor organizatorice din Marina Militară, Centrul 39 Scafandri devine Brigada de Submarine şi Scafandri, având în subordine o unitate de scafandri de mare adâncime, o unitate de scafandri de luptă şi submarinul „Delfinul”. În Comandamentul brigăzii, a funcţionat o Şcoală de scafandri şi un Laborator Hiperbar. Unitatea de scafandri de mare adâncime avea în înzestrare navele „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa”, dotate cu echipamente de scufundare şi lucru pana la adâncimi de 120 metri, respectiv 250 metri.
În 1998, se revine la titulatura de „Centrul 39 Scafandri”, iar unităţile de scafandri de mare adâncime şi de scafandri de luptă din subordine au fuzionat, rezultând Divizionul 175 Nave Scafandri.
În decembrie 2014, Secţia Scafandri de Luptă din Divizionul 175 a devenit Secţia Scafandri de Luptă şi Operaţii Speciale cu indicativul U.M. 02014, iar din mai 2016 s-a transformat în Divizionul 164 Forţe Navale pentru Operaţii Speciale, în subordinea Centrului 39 Scafandri.
Accesul
Selecţia pentru admiterea ca sca­fan­dru în cadrul structurilor militare este foarte riguroasă şi implică vizita medicală spe­cială, bareme fizice specifice, evaluare psiho­logică şi teste de hiperbarism. Despre misiunea şi dotarea lor nu se cunosc prea multe. Cel mult trei din zece candidaţi reuşesc să se angajeze în cadrul structurilor de scafandri militari. Pregătirea include, pe lângă tehnicile de luptă, alpinism, paraşutism şi supra­vieţuire, iar echipamentul unui scafandru FOS poate ajunge la 50 de kilograme! Forţele de Operaţii Speciale, din cadrul Centrului de Scafandri Constanţa, sunt echivalentul trupelor americane US Navy SEALS
Echipa este capabilă să desfăşoare misiuni în apă, aer şi uscat, oricând şi oriunde. Pregătirea include, pe lângă antrenamentele privind capacităţile de luptă, alpinism, paraşutism, supravieţuire şi rezistenţă la interogatorii. Luptă-torii FOS se antrenează până la opt ore pe zi. GNFOS este antrenat să desfăşoare misiuni specifice în toate mediile. Trei ani de cursuri specializare ca scafandru militar, alpinism, paraşutism, luptător în dispozitivul inamicului, etc. După finalizarea pregătirii, un scafandru GNFOS poate executa misiunile de luptă. Luptătorii se antrenează şase-opt ore pe zi, dar există şi misiuni de antrenament tematic care pot dura şi una-doua săptămâni. Echipele de intervenţie acţionează după un scenariu bine stabilit, cu accent pe viteză și precizie, nu se acţionează niciodată pe principiul pierderilor în rândul ostaticilor, ci toţi trebuie salvaţi. .
Militarii GNFOS pot proveni din viața civilă, din cadrul marinei, sau din cadrul oricărei alte categorii de forțe a MApN. Cei care provin din alte structuri și sunt selectionați pentru a încadra GNFOS vor avea prioritate în soluționarea rapoartelor de mutare, asta pentru că subunitatea este operaționalizată și normal are prioritate în selecția personalului (de calitate!) Pașii de urmat pentru selecție: contactul se poate lua cu Centru de Scafandri din Constanța sau direct în Dana Militară a portului Constanta la UM 02020 (oricine din aceste două structuri vă poate îndruma către GNFOS). Pentru a deveni militar FOS (forțe pentru operații speciale) trebuie să parcurgeți mai multe faze de pregătire care cuprind: călire fizică și psihică, parașutare, cursuri de scafandri (combat diver nu scuba), tehnici și tactici de luptă în toate mediile: terestru, maritim, aerian, urban, tehnici de supraviețuire și trai în capti­vitate, evadare.
Trebuie să rețineți că o eliminare dintr-una din aceste faze de pregătire cu Calificativul „Never to return” duce la eliminare fără drept de revenire. După parcurgerea acestor etape de pregătire urmează etapele de pregătire avansată.
În spațiul unui deceniu, efectivele au ajuns de la o companie la un divizion de sine stătător de nivelul unui regiment cu luptători în trei Grupuri Navale FOS și alte două Grupuri de Operatori Sprijin FOS.
La 27 iulie 2018, în cadrul unei ceremonii oficiale, drapelul de luptă al unității a fost decorat, ca apreciere a Președintelui României pentru realizările obținute, în timpul a mai bine de jumătate de secol de activitate, de către această structură a Marinei Militare, cu Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de „Cavaler” cu însemn de pace.

Forțe pentru Operații Speciale
• Legislaţia naţională defineşte FOS ca fiind „componenta specia­lizată, de reacţie rapidă, de nivel strategic, cu structuri terestre, navale şi aeriene dedicate, instruită şi dotată pentru executarea misiunilor de cer­ce­tare specială, acţiuni directe, de asistenţă militară şi neconvenţionale, precum şi misiuni complementare acestora, pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în condiţiile legii, independent sau împreună cu for­­ţele speciale ale coaliţiilor şi alianţelor din care România este parte”.
• Cercetarea specială – activităţi prin care structurile de FOS furni­zea­ză ”ochii şi urechile” din teren, în teri­torii sensibile din punct de vedere po­li­tic, ostile, sau interzise (în adân­ci­mea teritoriului adversarului), senzori capabili să culeagă, în timp real, informaţiile de importanţă strategică necesare elementului decizional. În principal, factorul uman din FOS răspunde de colectarea informaţiilor, raportarea acestora, descoperirea, identificarea şi evaluarea ţintelor, precum şi executarea cercetării şi evaluării, după executarea atacului.
• Acţiunile directe – atacuri chirurgicale, de mărime şi durată limitate (datorită amprentei de mici dimensiuni pe care o au FOS) asupra unor ţinte de importanţă strategică sau operativă, de obicei sensibile din punct de vedere al timpului (urgente), alocate pe timpul planificării. Acestea constau în executarea de raiduri, ambuscade, asalturi, identificarea şi indicarea ţintelor pentru executarea cu precizie a sprijinului cu foc şi aerian, recuperarea personalului şi mate­rialelor sensibile, evacuarea cetă­­ţenilor din zone sensibile, sabo­taje, distrugeri ale ţintelor de impor­tan­ţă strategică sau operativă, abor­da­jul navelor ostile, cercetarea, desco­perirea şi neutra­liza­rea ţintelor de oportunitate etc
• Asistenţa militară – măsuri luate în sprijinul forţelor partenere pe timp de pace, criză, sau la război, în scopul dezvoltării capabilităţilor de apărare, pornind de la furnizarea de instruire militară de nivel redus şi chiar tehno­logie, până la utilizarea efectivă în luptă a acestora.
• Acţiunile neconvenţionale – sarcini de sprijin al mişcării de rezistenţă organizată în teritoriul temporar ocupat de inamic, pentru a contesta legitimitatea ocupaţiei aces­tuia, a întârzia executarea operaţiilor sale şi a-i diminua potenţialul com­bativ şi capacitatea de manevră şi reacţie.
• Misiuni complementare – combaterea terorismului, de contra­insur­genţa, de combatere a proliferării armelor de nimicire în masă, de recuperare/ eliberare de ostateci, etc.
• Misiunile nu pot fi executate decât de elemente acţionale bine închegate, cu militari instruiţi multidisciplinar: paraşutişti, scafandri, sau alpinisti, cunoscători ai mai multor limbi străine de interes, cu capacitatea de a executa, independent, tot spectrul de acţiuni specifice, care se pot infiltra nedetectabil pe calea aerului (prin procedee de paraşutare la mare altitudine, cu deschiderea imediată, sau joasă a paraşutei, tip HAHO/HALO – High Altitude High Opening/ High Altitude Low Opening), pe calea terestră (include folosirea animalelor ca mijloace de transport), sau pe calea navală (la suprafaţa apei, sau pe sub apă) şi, mai mult, care dispun de capacitate de autosusţinere.

US NAVY SEAL
Din șase în șase luni, detașamente GNFOS se rotesc pe frontul afgan, după infinite exerciții de pregătire cu trupele US Navy SEAL: CQC (Close Quarters Combat) și/sau CQB (Close Quaters Battle) de contra insurgență și lupta urbană: „Lupta în astfel de condiții este una extrem de primejdioasă deoarece acționezi în mediul adversarului care mai deține și inițiativa. Militarii SEAL ne-au ajutat în trageri speciale, conform SOP (Standard Operation Proceedings) Deteșamentul pe care-l conduc este format atât din militari experimentați în multiple misiuni desfășurate cu succes în teatrele de operații dar și din băieți mai puțin experimentați însă extrem de dornici” explică BabyFace.
United States Navy’s Sea, Air and Land Teams, este unitatea cea mai importantă şi eficientă forţă de intervenţie din cadrul Naval Special Warfare Command. De la înfiinţare, are aproape exclusiv misiuni cu risc maxim: salvare de ostatici, intervenţii anti-teroriste, conflicte neconvenţionale, răpiri de sus­pecţi, misiuni de recunoaştere în teritoriul inamic, intervenţii în prima linie a frontului militar sau opera­ţiuni interne. SEAL apare la finele Celui de-al Doilea Război Mondial: Marina Militară ordonă înfiinţarea unui corp de elită care să asigure misiuni de recunoaştere pe coastele marine unde urmau să se desfăşoare debarcări de trupe şi material militar, precum şi asigu­rarea apărării propriului litoral. Precursorul SEALs – formaţiunile Navy Scouts & Raiders, care şi-au început pregătirea în anul 1942. Un an mai târziu, a fost fondată Naval Combat Demolition Unit. Cele trei formaţiuni au fost grupate în ceea ce avea să fie cunoscut ca ultimul precursor al SEALS, OSS (Operational Swimmers of the Office of Strategic Service). Conduc operaţiuni clandestine în spatele liniilor inamice, capturare sau distrugere ţinte inamice, lichidare ţinte vii, salvare ostatici. La admitere, cadetul trebuie să fi absolvit măcar liceul sau echiva­lență. SEAL are două con­cepte strategice: adaptabilitate şi lucru în echipă. Antrenamentele şi pregă­tirea constau în parcur­ge­rea a 14 luni de Iad: cel care a trecut de testele iniţiale, învaţă să lupte sub apă, să pună mine şi explozibili în cele mai diverse con­diţii, să sară cu paraşuta, să se ori­en­­teze şi să supravieţuiască oriunde.
Cadetul trebuie să înoate distanţa de 450 metri în minim 12:30 minute, să facă o pauză de 10 minute de refacere, după care să facă minim 42 flotări corecte într-un interval de 2 minute. Fără nicio pauză, urmează testul celor 50 de genuflexiuni timp de două minute. Trebuie să mai facă șase tracţiuni complete la bară în două minute. Pauză 10 minute, apoi cursă de trei kilometri în 11 minute. Vârsta maximă pentru a candida la admiterea în rândul SEALs este de 28 ani. SEALs are comandamente şi tabere de antrenament în Virginia, California, Florida şi Hawaii. Personalul Navy SEALs constituie mai puţin de 1% din personalul Marinei Militare Americane.)

Portretul psihologic al luptătorului
„ Adâncurile mării sunt stabile, inerte dar ostile celui care le pătrunde. Există un risc permanent. Apa nu tolerează nici cea mai mică slăbiciune, a trăi aici este un lucru care impune o vigilență a tuturor instinctelor căci ajung câteva secunde pentru a nu mai exista. Acest „altundeva” ce-l constituie adâncurile mării, se observă surprinzătoare transformări și tulburări de ordin psihic, pentru că în timpul scufundării omul se confruntă de fapt cu el însuși; mediul obiectele se ivesc ca din ceață, totul este estompat, înșelător, nesigur. Scafandru de luptă nu este un scafandru prin excelență, scopul pregătirii și antrenamentelor luptătorului fiind acela de a desfășura activități specifice atât pe apă, cât și pe uscat. Spre deosebire, scufundările scafandrilor de luptă sunt de durată medie (1-4 ore) la adâncimi relativ mici (4-20 metri) dar sunt mai dinamice necesitând o deplasare în imersiune de câțiva kilometri.
Un posibil profil modal de personalitate al scafandrului ar putea fi descris astfel: stabil emoțional, dependent de grup și fidel acestuia, naiv, firesc, sentimental, uituc, comod, calm, liniștit, pasiv, destins, placid și, în același timp, expansiv, impulsiv, cutezător, entuziast, plin de viață, activ, contând pe el însuși.
Această dualitate activ-pasiv, comod-cutezător, dependent de grup- contând pe el însuși sunt cei doi poli ai activității desfășurate de scafandri în diferite etape acționale. Pasivitatea și comoditatea nu trebuiesc interpretate în sensul neimplicării în acțiune a acestei categorii de oameni ci în sensul unei cerințe necesare bunei desfășurări a activității în condiții de siguranță.
Dualitatea poate exista datorită celor două moduri de viață ale scafandrului: unul la suprafață care-i solicită independență în gândire, activism iar celălalt, în adâncuri unde devine dependent de grup, pasiv și destins.
Naturalețea, firescul, sentimentalismul acestor oameni, simțul scăzut al valorii personale și al acceptării de sine sunt poate însușiri personale căpătate datorită practicării meseriei sau poate tocmai aceste însușiri au dus către orientarea spre plonjare, spre întoarcerea la origini, la apă, la marea „mamă”, datorită nevoii de a simiți mângâierea maternă a mării” ” – Ruxandra Ghibu, psiholog Centrul Scafandri „Cerințele aptitudinale și de caracter ale scafandrilor militari”.

Tuzla, o lacrimă însângerată
În 5 iulie 2010, pe Aerodromul de la Tuzla, opt militari din Forțele Navale Române și patru militari din Forțele Aeriene Române și-au pierdut viața.
Căpitanul (post-mortem) Liviu Antim, aspirantul (post-mortem) Florin Cișmașu, aspirantul (post-mortem) Cătălin Rădoi, aspirantul (post-mortem) Băduț Papuc, aspirantul (post-mortem) Cosmin Furtună, aspirantul (post-mortem) Cătălin Chioveanu, aspirantul (post-mortem) Vlăduț Sărman și aspirantul (post-mortem) Cozmin Florescu au făcut parte din Grupul Naval de Forțe pentru Operații Speciale și au executat numeroase misiuni în teatrele de operații din Irak și Afganistan. Aveau brevet de scafandru de luptă, erau antrenaţi şi specializaţi în alpinism, paraşutism, erau trăgători de elită, cunoşteau artele marţiale, conduceau cu mare precizie maşini de luptă sau ambarcaţiuni rapide. Adevărați soldaţi universali.
An de an, pentru cinstirea memoriei lor, Centrul 39 Scafandri organizează la sediul instituției, o ceremonie militară și religioasă urmată de coroane de flori la monumentul din incinta unității, ridicat în memoria eroilor scafandri militari.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Mai multe articole de la Actualitate

%d blogeri au apreciat: