Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

16 decembrie 2018

Colonelul în retragere Ioan Todericiu – președinte de onoare al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”


• Motto: „Când diplomația tace, vorbesc armele!” (Col. Ioan Todericiu)

Ioan Todericiu s-a născut la 3 mai 1930 în localitatea Lupeni, județul Hunedoara. A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Rezervă la 30 decembrie 1951, iar prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale, absolvenții promoției din care acesta a făcut parte au primit statutul de „ofițer activ”. Astfel, între anii 1951 şi 1962 a lucrat în diferite structuri militare, apoi, între 1962-1965, și-a continuat studiile la Academia Militară – Secția Rachete Antiaeriene, după absolvire fiind repartizat ca ofițer la Direcția de Informații Militare (DIM), unde a îndeplinit o serie de funcții: șef sector analiză state din Zona Mediteraneană; analist state membre NATO; component al grupelor operative de analiști militari, organizate pe timpul conflictelor militare (Vietnam, Pakistan, Orientul Apropiat, Grecia, Cipru, Cehoslovacia etc.); analist în grupul de informare operativă al DIM; șef de compartiment analiză-sinteză a zonelor de instabilitate, războaie locale, lovituri de stat etc.; atașat militar și aero al României acreditat în Ungaria, în perioada 1979-1990 (este cel de-al doisprezecelea atașat militar al României la Budapesta, primul atașat militar al României în această țară fiind locotenent-colonelul Polichron Mărgăritescu, acreditat în 1919, misiunea sa încheindu-se în 1927). În a doua parte a misiunii, timp de cinci ani, din cei unsprezece, între 1986 şi 1990, colonelul Ion Todericiu a îndeplinit și onorabila funcție de „decan de vârstă” al Corpului atașaților militari acreditați la Budapesta, bucurându-se „de o reală prețuire în comunitatea diplomatică civilă și militară din R. P. Ungară”.
După 1989, distinsul ofițer desfășoară, ca voluntar, o bogată activitate de cinstire a memoriei eroilor neamului. Astfel, în anii ce urmează îl găsim înregimentat în două asociații, una cu caracter profesional, iar cealaltă cu caracter patriotic, ca simplu membru sau cu funcții de conducere: este membru fondator al Asociației Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” (oct. 1995), membru în Biroul Executiv Central (1998-în prezent), vicepreședinte (între 2001 şi 2107) și președinte de onoare (din 2017) al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (ANCERM). În calitatea de vicepreședinte a ANCERM a avut ca responsabilitate relațiile asociației cu instituțiile statului și organismele neguvernamentale. Așa se face că, în urma demersurilor sale, au fost încheiate peste 20 de protocoale cu diferite instituții ale statului – armată, biserică, învățământ, cultură, administrație, ordine publică, siguranță națională etc. – și organizații neguvernamentale care au preocupări similare, primul protocol încheiat de acesta fiind cu Ministerul Educației Naționale. De asemenea, primul regulament de funcționare a Cercurilor Școlare de Istorie „Cultul Eroilor” în învățământul preuniversitar a fost realizat de colonelul Ioan Todericiu.
Tot în această perioadă, participă cu o serie de comunicări la mai multe simpozioane ce au ca temă principală evenimentele petrecute în România în Decembrie 1989 și activitatea Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, acordă o serie de interviuri la posturile centrale de radio („România Actualități”) și televiziune („Antena 3”, „TVR 1” ș.a.) și desfășoară o bogată activitate publicistică.
Astfel, pe teme diplomatice, în special pe relația România – Ungaria, cu accent pe evenimentele din Decembrie 1989 din România, publică o serie de articole în mai multe reviste și ziare militare și civile: „Document” și „Observatorul Militar” – reviste ale Ministerului Apărării Naționale, „Rezerva Oștirii Române” – revistă a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, „Ziarul Național” (București), ziarele „Crișana” (Oradea) și „Unirea” (Alba-Iulia). De asemenea, revista „România Eroică” – organul de presă al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – beneficiază de numeroase articole ce pun în valoare faptele de arme ale poporului român. De apreciat și faptul că, în anul 2014, a fondat Calendarul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (lucrare coordonată de către generalul Visarion Neagoe – președintele Asociației), care este distribuit la toate filialele județene.
De asemenea, colonelul Ioan Todericiu este autorul unui volum de memorialistică intitulat Un diplomat militar român la Budapesta, publicat la București în 2017. Lucrarea este format A5 și cuprinde 147 pagini. Asupra acesteia ne vom opri și vom face câteva referințe.
După o scurtă autobiografie, câteva aprecieri la adresa soției, Elena, și a celorlalte soții de atașați militari români aflați la post în străinătate (care „au desfășurat o activitate eficientă de reprezentare și protocol, în sprijinul soților lor”) și referințele privitoare la autor și cartea sa – semnate de viceamiralul în rezervă Ștefan Dinu (fost șef al Direcției Informații Militare din cadrul Marelui Stat Major), generalul de brigadă în rezervă Mitică Detot (președinte fondator al Asociației Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”) și generalul de brigadă în rezervă Dan Niculescu (actualul președinte al ADMRR) – urmează un Cuvânt înainte semnat de către diplomatul de carieră George Albuț, fost atașat de presă și consilier cu probleme politice, timp de aproape zece ani, în cadrul Ambasadei României la Budapesta.
Chiar dacă lucrarea nu este structurată pe capitole, din cuprins putem distinge totuși două părți. Astfel, după prezentarea rolului „Atașatului Militar” – ca reprezentant al statului în relațiile militare oficiale cu unul sau mai multe state, în care acesta este acreditat –, autorul face o serie de referiri, ce pot constitui prima parte a lucrării, cu privire la „poziția Ungariei înaintea, în timpul și după Revoluția din România, din 1989”, la evenimentele trăite de acesta, „fie ca martor, fie ca participant direct”, în timpul misiunii ca atașat al apărării românești în Ungaria, în perioada 1979-1990. Apoi, autorul ne vorbește despre Revoluția din Ungaria, 1988-1989 („cea mai liniștită și lipsită de orice formă de violență” schimbare de sistem în rândul statelor lagărului sovietic) și, sub diferite titluri – „Occidentul, Ungaria și «turiștii sovietici» din decembrie 1989 (1-2)”, „Acțiuni militare la frontiera cu R.S. România”, „Dificultăți create atașatului militar de către autoritățile maghiare și situații ciudate create în cadrul Ambasadei României la Budapesta”, „Puncte de vedere privind aprecierile și previziunile Ungariei în legătură cu securitatea europeană” – acesta prezintă activitatea și rolul serviciilor secrete occidentale și sovietice „în amorsarea și desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989”; pregătirile sovieticilor pentru o intervenție militară în România și acțiunile militare întreprinse la frontiera R.S. România cu Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică; activitatea complicată și complexă desfășurată de atașatul militar al României în Ungaria, într-un moment delicat din punct de vedere diplomatic etc.
În partea a II-a a lucrării sunt publicate șapte anexe: „România – preliminarii la Decembrie 1989 (Conspirație și conspiratori)”, „Notă privind intensificarea acțiunilor ostile, naționaliste și iredentiste ale R.P. Ungare împotriva R.S. România”, „Ministerul Afacerilor Externe din România dă «instrucțiuni precise»” (aici este publicat textul unei telegrame transmise la 17 nov. 1989, „prin care MAE îndruma activitățile șefilor de misiuni diplomatice, în condițiile în care ostilitatea internațională la adresa României era din ce în ce mai vizibilă și îngrijorătoare”), „În Ungaria, manifestările antiromânești devin tot mai incisive” (informare a atașatului militar român către Direcția de Informații a Marelui Stat Major al Armatei), „UDMR – comunicat de presă (traducere)”, „Interviu acordat ziaristului Radu Tudor la postul de televiziune «Antena 3»”, subiectele principale puse în discuție fiind: demonstrațiile de forță organizate în fața Ambasadei României din Ungaria, pretențiile teritoriale ale Ungariei, dorința unui conflictul între Armată și Securitate, refugiații din RDG în tabere cu românii care au cerut azil politic în Ungaria (organizate la Debrecen, Balaton, Tatabanya și în alte locuri), ridicarea unui monument într-o unitate militară maghiară (ridicat în februarie 1990, „pentru cinstirea celor care au căzut în Revoluția română pentru înlăturarea regimului comunist” etc. Cartea se încheie cu anexa 7 – un album foto, alcătuit din 6 ilustrații alb-negru, intitulat „Aspecte din activitatea diplomatică la Budapesta a colonelului Ioan Todericiu (1979-1990)”.
Când vorbim despre colonelul Ioan Todericiu, vorbim despre un patriot român de aleasă ținută morală, pe care îl cunosc de peste zece ani și despre o lucrare importantă din punct de vedere istoric, în care sunt prezentate o serie de aspecte legate de evenimentele ce au dus la schimbarea regimului comunist din România condus de Nicolae Ceaușescu, la gestionarea unei situații destul de dificile din poziția autorului, aceea de atașat militar într-o țară ostilă țării noastre, ce avea, de fapt, ca principal interes destrămarea statului român prin ruperea frontierei de vest și anexarea Transilvaniei – provincie istorică românească – la Ungaria.
Cartea aceasta se adaugă numeroaselor scrieri despre Revoluția Română din Decembrie 1989 și aduce informații noi în tabloul sângerosului eveniment ce a schimbat fața României. De aceea, îi sfătuiesc pe cei ce vor continua cercetările, în dorința de a face lumină în privința rolului jucat de serviciile secrete străine și românești în procesul de demolare a regimului ceaușist – ce se dorea veșnic la putere –, să se aplece cu încredere și să folosească alături de alte surse de informare și cartea aceasta ce se recomandă prin conținut a fi purtătoarea unor date ce pot ajuta în acest sens.
Pentru activitatea desfășurată atât în domeniul diplomatic, cât și în spațiul public, colonelul Ioan Todericiu a fost distins cu mai multe medalii, ordine, embleme și diplome de excelență, printre acestea fiind: Medalia „Meritul Cultural”, conferită de Președintele României, Ion Iliescu (dec. 2004); Ordinul „Crucea Memoriei”, Ordinul „Vulturul de Aur” și Ordinul „Ștefan cel Mare” (2006, Republica Moldova); Medalia aniversară, 1995-2010, a Asociației Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”; Emblema de onoare a Asociației Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”; Emblema de onoare a Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale; Diploma de excelență acordată de Fundația „1 Decembrie” din Aba-Iulia, „pentru contribuția adusă la promovarea culturii și istoriei României” (ian. 2018).
*
Legat de cele două laturi din viața colonelului Ioan Todericiu – cea de ofițer activ și cea de rezervist –, viceamiralul Ștefan Dinu spune: „Îl cunosc pe dl. col. (ret.) Ioan Todericiu din anii 1978-1990, când funcționa ca ofițer al Direcției Informații Militare din Marele Stat Major, în două din cele mai importante posturi ale acestei instituții (ca ofițer în compartimentul «analiza și sinteza informațiilor», apoi ca atașat militar în Ungaria. În fața problemelor complexe ale vremii și-a dovedit din plin capacitatea de orientare, alegând cele mai potrivite soluții, apoi manifestând o neslăbită tenacitate în aplicarea lor. Este cunoscut ca un ofițer cu o înaltă conștiință patriotică, în funcția de atașat militar din Ungaria dând nenumărate dovezi de luări de poziție în apărarea intereselor României în țara vecină.
În afara problemelor profesionale ca ofițer de informații, îndeplinite foarte bine, în perioada 1979-1990 a rezolvat cu succes toate problemele de reprezentare a Armatei și Țării în Ungaria.
Sunt bucuros să pot constata, chiar și după trecerea în rezervă, că domnul colonel Todericiu s-a implicat cu mult entuziasm în acțiuni obștești, ceea ce denotă dăruirea sa cauzei generale umane” [Din caracterizarea semnată cu mai mulți ani în urmă de către viceamiralul Ștefan Dinu – fost șef al Direcției Informații Militare din Marele Stat Major al Armatei, 1978-1990, în vederea avansării colonelului Ioan Todericiu la gradul de general de brigadă în rezervă, propunere refuzată de acesta – publicată în volumul Col. (ret.) Ioan Todericiu, Un diplomat militar român la Budapesta, București, 2017, p. 8]
Eugen PETRESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Mai multe articole de la Eveniment

%d blogeri au apreciat: