Du-te la...

ANGAJĂM!

Încărcător-descărcător pe platforma chimică.

Salariu de până la 2300 lei net

Telefon 0756120383

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

13 decembrie 2018

Aurel Popescu iese, oficial, la pensie


• azi, sindicaliştii ALFA se despart de cel mai longeviv dintre liderii locali ai mişcării

popescu-aurel2Aşa cum vă anunţam şi în ediţiile noastre precedente, liderul UST Cartel ALFA Vâlcea, a decis să se retragă din fruntea filialei. Măcinat de problemele de sănătate şi rugat insistent de familie să facă acest pas, Aurel Popescu îşi încheie man­da­tul azi în cadrul unei reuniuni la Olăneşti.

Domnule Popescu, a venit şi momentul retragerii…

Da, nu mai e chiar o noutate pentru că am luat această decizie de ceva timp. E o de­cizie normală, nici grea şi nici uşoară, ci doar firească. A venit vremea aşa cum vine pen­tru toţi. Au fost ani grei şi ,din păcate, se anun­ţă alţii şi mai grei pentru sindicate şi pen­tru muncitori, în general. Îmi pare nes­pus de rău că trăiesc astfel de vremuri în care cel care munceşte este mai descon­si­de­rat ca nicio­dată. Din păcate, vor veni într-un context în care mişcarea sindicală este mai dispersată ca niciodată, am mai spus-o. Suntem mai slăbiţi ca niciodată şi mai împrăştiaţi ca făina orbului. E dureros, dar adevărat.

Care e cea mai mare dezamăgire a dumneavoastră?

Ultimele mişcări guvernamentale în câmpul legislativ, adică Legea dialogului so­cial şi Codul Muncii ne-au lovit profund. Nici acum nu-mi pot imagina cum astfel de legi total anti-sociale au trecut. Au fost practic nişte pumnale în inima sindicatelor. Nişte texte de lege cel puţin aberante şi dacă-mi daţi voie, am să amintesc vreo câteva „săgeţi”: sin­di­catelor le este îngrădit dreptul să îşi gă­seas­că sediu – noua lege precizează că sin­di­­catele “pot” avea un sediu în între­prin­dere, vechea lege (art 22 (3) din Legea 54/2003) preciza: “Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării acti­vi­tăţii prevăzute de lege.” De asemenea, după ce îi încetează mandatul, liderul de sindicat nu mai este protejat în mod special de concediere timp de doi ani. Dacă în arti­co­lul 10 (1) din Legea 54 se menţiona: „În tim­pul mandatului şi în termen de doi ani de la în­cetarea manda­tului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica sau des­fa­ce contractul individual de muncă pentru motive neimpu­tabile lor…”, din noua lege a dis­­părut prevederea referitoare la cei doi ani. Am amintit această problemă nu din cau­­ze personale, pentru că eu, unul mă pen­sionez. Mai departe, dacă lucrezi într-un sec­­tor unde firmele au de obicei puţini an­ga­­jaţi, nu mai ai posibilitatea să înfiinţezi un sin­dicat profesional cu lucrători de la alte fir­me: în legea 54 se prevedea , la articolul 2(2): „Pentru constituirea unei organizaţii sin­dicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activi­ta­tea la angajatori diferiţi.” – prevederea referitoare la posibilitatea unor angajaţi de la angajatori diferiţi de a forma un sindicat profesional a dispărut complet. Angajatorul nu mai este obligat să invite reprezentanţii sindicali în consiliul de administraţie: Legea 54 prevedea la art 30 (1) ”Angajatorii au obli­gaţia de a invita delegaţii aleşi ai orga­ni­zaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, eco­no­mic, social, cultural sau sportiv.”- noua lege a înlocuit obligaţia cu “poate” şi a eliminat menţionarea problemelor culturale sau sportive. Comunicarea angajator-sindicat este limitată – în legea 54 angajatorul avea şi obligaţia de a comunica sindicatelor infor­maţii ”privind constituirea şi folosirea fon­du­rilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la lo­cul de muncă, protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale” precum si (articolul 3) informaţii ce vizau pro­bleme de interes cultural şi sportiv – aces­te obligaţii ale angajatorului nu mai apar în noua lege. Neplata muncii depuse în scopul activităţii sindicale pentru liderii care sunt scoşi din producţie – Legea 54 pre­ve­dea “Membrii aleşi în organele de con­du­cere ale organizaţiilor sindicale, care lu­crează nemijlocit în unitate în calitate de sa­lariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale.“ Noua lege nu mai prevede un număr de zile, aces­­­ta putând fi negociat. Mai mult, angaja­torul nu mai are obligaţia de a plăti acele zile (se menţionează expres, “fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile“).

Ce altceva ar mai trebui să ştie sindicaliştii legat de această legislaţie?

La dizolvarea unui sindicat, tribunalul nu mai are obligaţia de a atribui patrimoniul  “unei organizaţii din care face parte sin­di­ca­tul sau, dacă nu face parte din nici o orga­ni­zaţie, unei alte organizaţii sindicale cu spe­cific asemănător.” (Legea 54, art 37 (2)). Până acum, sindicatele se puteau constitui (Legea 54, art 41 (1)), după  criteriul ramurii de activitate, al profesiunii, sau după criteriul teritorial. În noua lege apare con­cep­tul de “sectoare de activitate”, dupa co­dul CAEN, sectoare care, în noua lege, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, după consultarea partenerilor sociali. Activitatea sindicală este îngrădită prin renunţarea la criteriul profesional sau cel teritorial.

Mai mult, au apărut criterii de repre­zen­tativitate premergătoare înfiinţării unui sindicat. Confederaţiile sindicale trebuie sa aibă structuri teritoriale în jumătate plus unul din judeţele României şi să aibă 5% din efec­tivele angajaţilor din economia naţio­na­lă. La nivel de unitate, condiţiile au devenit foarte restrictive. Până acum, Legea 54 pre­ve­dea un număr minim de 15 angajaţi pen­tru formarea unui sindicat, nici măcar de la acelaşi angajator în mod necesar. Legea 130/1996 prevedea într-adevăr criterii si­mi­lare de reprezentativitate pentru sindicate, dar numai pentru negocierea contractelor colective de muncă, nu şi pentru fiinţarea lor. La nivel de unitate, era nevoie de o trei­me din angajaţi în sindicat pentru negocie­rea contractului colectiv de munca, acum e ne­voie de jumătate plus 1. Totodată, a dis­pă­rut contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi cel la nivel de ramură şi a apărut cel la nivel de sector. Practic, guvernul nu va mai avea un partener puternic de negocieri pentru salariul minim în economie, ci va sta­bili salariul minim iar la nivel de sector se vor purta negocieri suplimentare. Pe lângă aces­tea, pe durata valabilităţii unui acord co­lectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa con­flict colectiv de munca (art 164). Vechea lege (Legea 168/1999) prevedea la art 12 d): “Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii: d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă “. Deşi vechea lege prevedea că angajaţii nu pot declanşa conflicte de muncă pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă (art 13), se făcea excepţie la punctul 12 d), care a dispărut din noua lege.

Aici, se opresc aberaţiile noii legii?

Din păcate, nu. Articolul 182 instituie obligativitatea grevei de avertisment: “greva poate fi declarată numai dacă, in prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin pro­ce­durile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment…”. Vechea lege prevedea, într-ade­văr, ca greva de avertisment să o pre­cea­dă pe cea propriu-zisă cu cinci zile, însă nu reieşea din vechea lege că o grevă poate fi declanşată numai dacă în prealabil s-a realizat o grevă de avertisment.

Pierderea drepturilor din contractul individual de muncă pe perioada grevei. Dacă în vechea lege, la articolul 54, se pre­vedea: ”Pe durata grevei, salariaţii îşi men­ţin toate drepturile ce decurg din contractul in­di­vidual de muncă, cu excepţia drepturilor sala­riale”, în noua lege se prevede, la arti­co­lul 195, “pe toată durata participării la grevă, contractul individual de muncă sau ra­portul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării, se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate“.

Noua lege prevede, la articolul 202, că nu pot declara grevă, printre alţii, “per­so­nalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României“. Dacă vorbim de personal civil angajat de forţe armate străine, Legea Dialogului Social în­cal­că flagrant Convenţia 87 a Organizaţiei Inter­naţionale a Muncii, ratificată de Româ­nia, care într-adevăr prevede la articolul 8 că statele semnatare pot avea dispoziţii de a limita dreptul la grevă al personalului din forţele armate şi din poliţie, dar nu menţionează nimic de civilii angajaţi de forţe armate străine.

Să revenim la momentul de azi, ce ne puteţi spune despre succesorul dumneavoastră?

Îl cunosc pe Ilie Păunescu de foarte mulţi ani. Mi-a fost coleg şi prieten în mo­mente grele pentru filială. Provine din lumea dură şi nemiloasă a minerilor şi a reuşit să-şi câştige respectul şi încrederea acestora, ceea ce nu e deloc puţin. Sunt sigur că se va descurca foarte bine şi foarte uşor în fruntea UST Cartel ALFA Vâlcea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

mesaj(e)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe articole de la Uncategorized

%d blogeri au apreciat: